Ne inspiram din paginile neupdatate ale editurilor romanesti. Asta am observat. Saiturile astea obosite, care inca mai fac trafic fara sa stie, fara sa-si doreasca, sunt ca noi. Nu mai ascund niciun secret, sunt insasi sinceritatea, intruchipata de coduri precum si , dese si la vedere. Galbenul de pe fundal e frumos, dar irelevant.
Eu unul poate ca m-am adaugat benevol pe o lista amara, de foste intamplari de lunga durata. Poate voi deveni intamplarea cu numarul 13 din viata ta, pentru ca ma simt uneori ca o pagina vecina cu semnul de carte, pagina tocmai citita pe fuga. Tu esti cititorul meu preferat, o Simona Popescu sensibila, inventatoare a copilariilor fericite, a cuvintelor simple, a pledoariilor pentru poezie.
Si-ntr-o zi, daca avem noroc, o sa facem o greseala in plus, o sa sarim un rand sau doua, semnul de carte se va aseza aiurea intre doua pagini deja citite, si atunci o sa aflam ca suntem tineri: o sa devenim unul pentru celalalt o poveste trecuta, cu soundtrack universal.
