• Home
  • R.Dobroi | blog web 2.0

Ma doare

Ce faci cand incerci sa ai o discutie de bun-simt cu cineva si nici macar nu te asculta pana la capat? Ce faci cand are niste iesiri nervoase mai ceva ca o adolescenta (la varsta cand hormonii sunt de vina) dar a trecut demult de varsta tineretii? Ce faci cand te invinovateste pentru ceva de care nu esti vinovat, ce faci cand nu vrea sa discute, cand te ameninta si pleaca trantind usi? Cum te intelegi cu o asemenea persoana care se poarta ca un copil? Suntem de o parte si de alta a malului…

Şcoală şi medicamente

A şi început noul semestru la facultate şi deja sunt cu dureri de cap. Prea cu forţă am început mi se pare şi semestrul ăsta am parte de creme de la creme în materie de profi. Unii încă din anul 1 de care am crezut că am scăpat şi alţii mult prea cunoscuţi pentru restanţelor neterminabile.

Am înţeles că profii sunt supuşi unui test psihologic la angajare, cred că ar trebui (sau poate aşa şi e) să se întâmple periodic asta. Mulţi profi au trecut de gradul de ciudat prin comportamente gen ”Halatul, halatul!” şi hiperactivitate la vârsta a 2 a. Unele “dereglări” de comportament pot spune că fac parte din farmecul personal al respectivilor şi cursul lor, şi aşa prea plictisitor, nu ar avea nici un farmec. De la lene cronică la extreme body language găseşti de toate, domnişoare ofilite şi feciori din fără viaţă socială.

Norocul meu cred că reprezintă faptul că lucrez şi văd cum e viaţa înafară. Măcar ştiu că existe multe alte alternative şi îmi mai ridic moralul, cu toate că deja toate se adună pe capul meu.

Parfum de distanta

Din nou ii simt mireasma dimineata in timp ce sorb lenes ultima picatura de cafea. Imi place sa vad cum se crapa de ziua, linistea dinaintea zilei. Sunt momente pentru care as da orice sa te tin de mana, sunt momente in care as renunta la dulcea singuratate doar pentru clipele in care sa te privesc cum dormi.

Te-am dat de pamant de atatea ori, te-am aruncat uitarii, logica mea te vroia departe, gura mea te spurca in toiul noptii, dar tot la tine m-am intors in pofida ratiunii care te-a tinut atata timp departe. Am jurat de atatea ori ca nu te mai vreau, tot de atatea ori te-a urat mai mult decat credeam ca pot ura pe cineva.

Te-am strans in brate, te-am strans intre buze, te-am pierdut printre asternuturi, te-am chemat peste mari si tari timp de 3 luni jumatate, m-ai chemat timp de 3 luni si jumatate, am avut parte de o istorie mica scrisa impreuna si de parfum de distanta.

Yup, the feeling is back.

Realism

A te bucura de mărunţişuri, de micile frumuseţi ale vieţii nu e neapărat o calitate, o înălţare a conştiinţei tale.
E alegerea pe care o faci ca să nu spui într-un final că ai trăit degeaba.

Bucură-te de soare, de iarba verde, de mirosul teilor, de gustul cireşelor, de zborul unei rândunici, de mare şi de toate lucrurile mărunte care te fac fericit, pentru că de altceva nu vei mai avea ocazia să te bucuri.

Gustă toate aceste firimituri de pâine pentru că sunt singurele pe care le vei primi dimineaţa, la prânz şi seara.
Bineînţeles, uneori vei primi ceva gustos(asta dacă ai noroc). Probabil te vei îndrăgosti, vei avea un copil, poate chiar nepoţi pe care îi vei numi folosind clasicul clişeu “lumina ochilor tăi”. Şi cam atât.

Crede-mă, ai putea duce o viaţă extraordinară. Dar aceasta rămâne condiţionată de o probabilitate tâmpită şi de neghiobia fiinţei tale.

Nostalgici

Eram în auobuz şi în faţa mea erau un bătrân şi-un tânăr în jur de vreo 30 de ani. Habar n-aveam dacă se cunoaşteau, dar vorbeau de parcă chiar aşa ar fi fost. Subiectul conversaţiei era acel “înainte era mai bine”.

Mă tot întreb când vor dispărea boşorogii ăştia nostalgici. Nu de alta, dar gândirea lor tâmpită se reflectă şi-n voturile din alegeri. Degeaba tânărul îi explica cu argumente tari că înainte de ‘89 nu era mai bine, bătrânul îi dădea dreptate, zâmbea fantomatic şi continua mai departe vorbind despre blocuri, uzine şi tractoare.

Nu poţi compara două regimuri spunând ăla e mai bun, celalălalt e mai rău. Poţi compara anumite aspecte din ele, dar nu poţi compara regimurile.

Şi bătrânul mă enerva pentru simplul fapt că nu vedea decât răul din regimul actual. Precum prietena mea care nu observă niciodată când mă bărbieresc ci doar când sunt nebărbierit. Destul de frustrant să ştiţi.

Gelos

Gelozia e o stare de fapt. De aceea recunosc: sunt cel mai gelos om de pe Pământ. Fierb şi roşesc de gelozie gândindu-mă cum ai luat la frunza de viţă de vie cu mâinile tale mici ca s-o lipeşti pe coperţile “neinteresante” ale caietului tău.

Şi pe caiet? Pe caiet sunt cel mai gelos pentru că-i spui lucruri pe care eu doar le ghicesc.

Iar părul tău mic vopsit în negru pălind acum în culoarea sa originală îmi râde în faţă când se împrăştie pe fruntea ta fină.

Iar geaca ta plăpândă te mângâie aşa cum mâinile mele aspre n-o vor face niciodată.
Şi totuşi mă împac cu gândul că frunza, caietul şi geaca nu te vor săruta niciodată.

Mi-e dor de colindat

Nu de azi. Mi s-a făcut brusc dor de acest obicei atât de minunat la români prin octombrie când încă mai eram nebărbierit şi plictisit de cursurile facultăţii mele dragi. Cred că pe la cel de mecanică m-am trezit brusc să-i spun colegului pletos pe care-l ştiam de câteva zile că mi-e dor de colindat.

Şi nu de cântatul în sine. Ci de atmosfera colindatului.

De acea indiferenţă senină faţă de toate bullshit-urile zilnice. Normal că o să mai merg şi anul ăsta cu foştii mei colegi la colindat. Normal că voi mânca iar vreo 30 de banane şi o cantitate relativ egală de sarmale făcute de mamele bunilor mei colegi. Şi normal că o să facem toţi glume decente şi de bun-gust. Şi stau şi aştept…

Circumstanţele

Probabil vi s-a întâmplat şi vouă, mie mi s-a întâmplat să spun: “în alte vremuri, în alt loc, aş fi făcut chestia X”.Circumstanţele, le invocăm ori de câte ori nu vrem să ne recunoaştem comoditatea(laşitatea?).
De exemplu, întâlnim pe cineva special în împrejurări puţin nefavorabile şi ne mulţumim să spunem că în alte vremuri am fi putut fi cu persoana respectivă.

Ar fi risipă de timp, nervi şi lacrimi ca să ne îndeplinim un scop care ne-ar putea înşela aşteptările. După o lungă desfăşurare de forţe, e o mică posibilitate să fim dezamăgiţi şi atunci ce rost ar mai avea?

Zic eu rostul, deşi recunosc că de multe ori m-am complăcut în comoditate: trebuie să rişti ca să nu fi nevoit după un timp să te întrebi “cum ar fi fost dacă?”.
Nedumerirea mea e următoarea: suntem noi în stare să nu ţinem cont de circumstanţe? E posibil ca acestea să fie doar hop de care trebuie să trecem, un test conceput din iluzii ce trebuie igorante?

Probleme delicate

Să discuţi probleme delicate de ordin existenţial cu nişte oameni mai proşti ca tine e foarte periculos.
În primul rând, te enervezi la culme când vezi că oamenii din faţa ta îşi expun părerea atât de arogant şi categoric însă fără să ofere niciun argument solid.

Iar tu când dai de o idee, trebuie să-i testezi tăria. Trebuie să vezi dacă ai greşit pe undeva. Dar cu unii nu poţi face chestia asta. E ca si cum ai juca tenis cu un om ce n-a pus vreodată mâna pe rachetă.Tu n-ai nevoie de un începător.

Ai nevoie de un adversar adevărat pentru că doar un adversar mai bun ca tine îţi ridică nivelul de joc. Însă ce poţi face când nu ai partenerul de discuţii potrivit la îndemână?
Voi ce faceţi când aveţi o problemă care vă frământă şi n-aveţi cui s-o împărtăşiţi?

Capcane soareci si sobolani

Șobolanul este un rozător care a ales de mult timp locuința unui om, datorită abundenței alimentelor din ea. Pe parcursul anului, animalul mănâncă aproximativ 10 kg de produse diverse si strică mult mai mult.  În plus, mamiferele sunt foarte periculoase, deoarece poartă diverse infecții. Prin urmare, oamenii folosesc tot felul de metode de luptă: nu se folosesc numai de preparate chimice și repellente cu ultrasunete , ci și de capcane șoareci si sobolani.  Înainte de a începe să distrugi animalul periculos, trebuie să afli modul în care animalul pătrunde în casa. Habitatul favorit al șobolanilor sălbatici este depozitul de deșeuri, unde animalul găsește hrană pentru sine. Odată cu apariția vremii reci, condițiile de rătăcire a animalelor se muta în subsol. De acolo, soarecii si sobolanii intră în locuințe prin sistemele de ventilație și canalizare. Pentru a pătrunde în apartamentul situat la primul etaj, au nevoie de uși sau ferestre deschise. Read More