Mi-e dor de colindat

Nu de azi. Mi s-a făcut brusc dor de acest obicei atât de minunat la români prin octombrie când încă mai eram nebărbierit şi plictisit de cursurile facultăţii mele dragi. Cred că pe la cel de mecanică m-am trezit brusc să-i spun colegului pletos pe care-l ştiam de câteva zile că mi-e dor de colindat.

Şi nu de cântatul în sine. Ci de atmosfera colindatului.

De acea indiferenţă senină faţă de toate bullshit-urile zilnice. Normal că o să mai merg şi anul ăsta cu foştii mei colegi la colindat. Normal că voi mânca iar vreo 30 de banane şi o cantitate relativ egală de sarmale făcute de mamele bunilor mei colegi. Şi normal că o să facem toţi glume decente şi de bun-gust. Şi stau şi aştept…

admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *