Luna de miere a trecut. Am avut impulsul sa scriu la cald despre asta dar am asteptat sa vad daca timpul imi altereaza in vreun fel trairile. Sunt vacante in care am fost foarte entuziasmat, dar dupa ceva vreme totul s-a temperat. In cazul Maldivelor ma bucur ca nu s-a intamplat asta.

Asa ca pe o insula ratacita prin oceanul indian am putut sa (si voi fi individualist, o sa vorbesc doar despre mine):

– imi iubesc nevasta
– merg tot timpul descult (cu exceptia unor cazuri rare in care purtam slapi)
– nu aud nici un telefon sunand timp de 9 zile
– vorbesc la telefon de doar 2 ori in 9 zile
– aud linistea
– vad imagini incredibile, unice intr-o viata
– nu ma grabesc nicaieri niciodata
– nu ma plictisesc desi nu era nimic “de facut”
– vad cerul si stele mai multe decat in orice oras
– fiu la 2 grade de ecuator
– fac plaja la jumatate de noiembrie
– simt cum timpul poate curge si altfel
– nu fiu stresat de nimeni si de nimic
– calatoresc undeva peste 30 de ore in continuu
– descopar ca raul de mare nu trece niciodata Open-mouthed smile
– vad cat de diferit si de asemanator poate fi un continent indepartat
– vad atatea culori diferite, toate pe acelasi peste
– vad un nisip atat de alb incat nu putea fi privit fara ochelari de soare
– inteleg macar in parte conceptul de paradis pe pamant

Sunt locuri care iti plac atat de mult incat mori de nerabdare sa te intorci, dar stii ca daca o faci prea curand ii rapesti fundamental din ceea ce a insemnat prima data.