Nu știu cum sunteți voi, dar eu prețuiesc somnul de dimineață. Așa, cam ca pe ochii din cap. Și se întâmplă să am, bată-mă norocul, într-o zi, seminar de la ora 8. Cruzime totală. Atunci o rog pe mama să mă trezească la 6:30, pentru că sunt slabe șansele să mă deștept doar cu ceasul. Și ce să vezi … purtam un tricou cu ”Citizen Act”, ăla ce l-am primit la conferință, în dimineața cu pricina.

Și din străfundul celor mai dulci vise ale mele … aud chemarea … străbunii mele mame: ”Citizen, citizen, trezirea”. Eu … wtf. ”Hai, sus, Citizen!” Deschid ochii, îmi dau seama că pe mine mă strigă, eu purtând tricoul cu Citizen Act, și mă întorc, ofticată, pe partea cealaltă. Dar mama nu se oprește aici. Are placa ”Citizen, scularea!” și nu terminăăă. Până la urmă, din îmbufnată, devin amuzată și decid să mă ridic din așternuturile calde, deh, trebuie trezit cetățeanul, nu ? 🙂 ) La asta mi-a zburat gândul aproape imediat, la un fel de ”Deșteaptă-te, române” … ”Trezirea, cetățene, și la muncă!” tunat de mama, bineînțeles.

Cred că o să-mi fie tare greu să mă obișnuiesc la serviciu, în stilul ăsta. Noroc cu studenția că n-am program fix, iuppiiii iei 😀 ! Dup-aia … glâc, glâc, nodurile-n gât. Io nici nu-s în stare să mănânc nimic dimineața, sau cel puțin nu acasă – cum ajung la școală, pac sanvișul sau mărul . La voi cum e dimineața, hm ?