Fetele mai mici de inaltime se apropie de tine si-ti sufla in ureche pentru ca tot corpul sa-ti vajaie apoi, ca si cand toata viata ai locuit in Costinesti, impartasind secrete cu epava de acolo.

Ele te pot misca atunci cand scrii o scrisoare, fara sa te atinga, fara macar sa se apropie de tine; o privire ca o melodie fantastica e de ajuns sa te schimbe pe loc. Mai mult decat atat, fetele mai mici de inaltime se imprietenesc uneori subit si nelegitim cu partea din stanga-sus a trunchiului tau si o transforma: in unele duminici poti arata ca goliciunea nenaturala a unui parchet de calitate, alteori suspect in orice scenariu ales chiar de tine. Asta pot face ele fara sa se ridice pe varfuri macar.

Dimineata, patul din dormitor ele il fac la fel cum se logheaza pe mess, cu gandul in alta parte, poate la un film frantuzesc cu subtititrare proasta, iar apoi, cand termina, si auzi acel “hiu” prelungit, atunci stii. Ca ziua poate sa inceapa.