Nu ma simteam niciodata singur. Ei ma intelegeau, cu ei ma jucam, cu ei vorbeam. Erau prietenii mei, tovarasii mei de trasnai in momentele de singuratate, cu ei plecam in lume sa gasim comori ascunse si sa ne batem cu pirati. De ei ii povesteam mamei si nu ma credea niciodata cat de fantastici sunt prietenii mei. Imi zicea sa fiu fetita cuminte sa sa nu ii mai spun minciunele, sa ma duc frumos sa ma joc. Dar ea nu stia, nu stia ca ei, prietenii mei cei speciali erau totul pentru mine.

Unul era inalt cu ochii mov si par zburlit, imbracat intr-un costum colorat cu toate culorile curcubeului si cu un fes ciudat, in forma de para care ii cadea mereu in ochi. Celalt era mic, cu niste ochisori vioi si cu niste manute mici care gesticulau intr-una. Era mereu imbracat in haine rupte si decolotare si se tragea mereu de ureche cand nu ii comvenea ceva. Ei erau Ecte si Bekte, prietenii mei. Prietenii mei imaginari.

Mergeam pe strada si vorbeam cu ei, radeam si puneam tot felul de traznai la cale, care mai de care mai ciudate; calatoream cu ei in lumea lor fantastica unde florile aveau gust de vata de zahar si norii puteai sa ii culegi cu mana de pe cer, unde pomii erau pururea verzi si pasarile, animalele si insectele vorbeau ca oamenii. Unde vantul te lua pe sus si te legana usor ca-ntr-un chaise-longue.

Si in loc de apa din rauri curgea ciocolata.
Ei aveau un rival de temut, pe Rimppour, printul Ardeiului Iute care locuia in Tara de Foc si vroia sa le cucereasca taramul de vis pentru a cultiva ardei iuti. De fiecare data cand Ecte venea trist la mine, stiam ca mai avusese o lupta cu Rimppour, de fiecare data cand Bekte era fericit, stiam ca Ardeiul fusese biruit.
Dar, intr-o zi nu au mai aparut, Am plans, i-am strigat, am crezut ca se joaca si ca vor sa rada de mine. Dar nu au mai aparut niciodata. O vad insa pe Daria ca a inceput sa vorbeasca singura. Parca mi s-a parut odata ca a pronuntat Ecte…sa mi se fi parut mie?

Ma gandesc ca, odata cu varsta, prietenii imaginari dispar, caci si-au indeplinit misiunea, au infrumusetat copilaria cuiva, au colotat-o si au indulcit-o. Asa au facut si Ecte si Bekte cu mine…