Incerc sa scriu despre fiecare carte pe care o citesc, in primul rand pentru a oferi o parere pentru cei interesati si in al doilea rand pentru ca imi place sa vad, in timp, ce am citit si sa revin la anumite idei.

Nu spun ca citesc foarte mult, nu spun ca citesc putin, cert e ca sunt multumit de faptul ca o fac. Eh situatia nu statea deloc la fel in copilarie.

Bunicul meu a avut o biblioteca impresionanta. Atat de mare incat cei 3 copii ai lui au impartit-o in 3 biblioteci respectabile (va dati seama ca nu vorbesc despre mobila aici nu? 😀 ). E ceea ce l-a definit in ochii mei pe toata durata copilariei mele. Asta si mierea de albine 🙂

Avand mostenirea genetica, teoretic ar fi fost ca si eu, nepotul lui, sa am calitatea asta. In mod ciudat nu s-a intamplat asta. Nu imi placea deloc sa citesc pana acum vreo 5-6 ani, spre rusinea mea. Nu stiu daca asta venea din scoala sau de la parinti, cand ma simteam obligat sa citesc sau din atractia altor activitati mai “comerciale”, cert e ca nu o faceam decat la nevoie.

Si uite totusi pare ca gena asta am mostenit-o, dar s-a declansat cu intarziere 🙂
Acum nu mai trece nici o seara fara sa citesc inainte de a dormi, de fiecare data cand incep o carte noua simt placerea unei noi aventuri. Am mereu cel putin 2-3 carti pe noptiera.

Cititul imi ofera deconectarea de munca, o relaxare extraordinara, a devenit cheia care ma lasa sa dorm fara gandurile zilei de ieri, de azi si de maine.