Ganduri pierdute printre corzile unei chitari. Sunete sparte si vibratii stinse. Regrete.
Ca lumea se intoarce cu susul in jos, chitarii nu-i pasa, ea canta lenesa, si e frumoasa. Corzile ei sunt vii, vegheaza. Sa canti e o minune, fa-o singura, vreau sa-ti aud suspinul, coarda rupta, de ce nu mai canti?Nu ma mai iubesti? Si tacerea ta ma doare, suntetul nu-ti mai e pur, doar zdrangan.

Tacerea ta e vinovata ca o picatura de sange pe mainile unui criminal. Iti intorc cheile si nu mai vrei sa te acordezi, de parca urechea mea nu e demna sa perceapa sunetul tau. Ma afund in disperare, vreau sa te cant chitara, vreau sa-ti vibreze corzile, vreau sa ti le lovesc violent cu pana si astfel sa fac un ritm. De ce nu canti? Sa ti se fi stricat oare cutia de rezonanta? Oare griful sa-ti fie asa indoit ca nu iti mai pot apasa corzile? Oare tastele sa-ti fie sarite de canti doar fals?

Esti suparata stiu, chitara, folkul nu mai e la moda, stiu. Hai chitara, plangi, eu stiu ca suferi, eu stiu ca vrei sa suni frumos. Dar uite, sunt multi oameni care iubesc muzica ta chiar daca folkul nu mai e la moda. Hai chitara, stiu, te inteleg. Simti ca ai ajuns prea tarziu. Nu-i nimic, folkul nu e mort, mai sunt multi oameni care iti iubesc muzica. Acum tu canta chitara, canti frumos, suspinul ti se transforma in cantec…