Cum as alerga daca as fi in stare sa alerg? Cum m-as misca pe linia continua a existentei mele betegi daca as fi capabil sa ma misc in voie? Uitati-va pe pista de atletism a stadioanelor civilizate in timpul unui meci de orice. Acolo sunt eu. Stiu, cameramanii nu prea ne filmeaza ; sa-i intelegem, nu vor sa deprime. Voi sa prindeti totusi imaginile din zbor ca o unica favoare ce v-o pretindem cu juma’ de gura.

Nu va luati dupa cei ce sesizeaza in gura mare paradoxul ca stam “saracii” pe pista de atletism intr-un carucior cu rotile. Uneori agerimea mintii zau e de cacat. Nu-i cazul sa va imaginati cum am ajuns asa, nu trebuie sa faceti donatii schioape si anonime.

Noi vrem sa va vedem cum alergati ca apucatii oricand, oriunde, din orice motiv. Puteti inventa vreo nedreptate mai mare decat sa nu alergati cand puteti s-o faceti ? Faceti-va mila de noi si miscati-va in toate directiile sub nasul nostru cat e ziua de lunga, grasilor, putorilor, ocupatilor, muierilor, betivilor, obositilor artificial, calculatoristilor fara jena si fara constiinta.

Fiecare carte cumparata de pe saituri, fiecare pizza comandata acasa, fiecare tura nesimtita cu liftul de la parter la 2 si invers, fiecare fotbal pe sintetic ratat din cauza unei emisiuni cu basescu, toate astea ne distrug incetul cu incetul, ne fac sa barfim singuri, in pozitia sezut, dusmanindu-ne propriile lacrimi care ne cunosc atat de bine si se ivesc constant si ranchiunos, netinand cont de varsta, ora sau deceniu.

Uita-te la mine nu in pamant ; nici in monitor…ma ce dracu uita-te la mine. Te cred ca-ti pasa, zau ca te cred. Da’ nu mi-o mai spune. Mai bine arata-mi cum iti sta in sort.