Despre feedback

M-am gândit să discutăm astăzi puțin despre, titlul e concludent, feedback. 🙂 În română nu se traduce poate, cum ar trebui, așa că îl voi folosi în engleză în continuare. În caz că vă este necunoscut termenul, feedback sau mai bine zis a da feedback înseamnă a evalua ceva, a da un răspuns de ”cum ți s-a părut, ce ar trebui îmbunătățit etc.” la obiectul, persoana în cauză. Printr-un feedback mereu se urmărește o corectare sau o sugestie de ameliorare a ceva.

Înainte nu eram obișnuită cu așa ceva ( înainte să intru în AIESEC, adică ), ceream păreri, dar lumea nu prea era serioasă când venea vorba de așa ceva. Ascultam opiniile diferite și criticile ( nu criticile constructive, criticile pur și simplu, comentariile chiar răutăcioase ), dar nu simțeam că îmbunătățesc ceva la propriu. Așa că de un timp mă tot întâlnesc cu acest individ căruia, pesemne, i-am picat dragă, feedback-ul, și am învățat chiar să mă evaluez, câteodată, și pe mine, în comparație – cum eram atunci, cum sunt acum.

Feedback-ul e important pentru că, venind din partea persoanelor potrivite și capabile să-l dea, în cunoștință de cauză, te poate ajuta foarte mult ”data viitoare”. Un simplu exemplu: mergi la un interviu și na, din păcate, nu faci lucrurile cum trebuie, nu te angajează, nu te plac din cine știe ce motive. Un feedback din partea intervievatorului de ce nu a mers, ce a fost ok și ce trebuie făcut mai bine, poate fi un bun start pentru proxima ocazie. Problema se pune, însă, în 2 puncte, ca la rădăcinile ecuației de gradul 2: SĂ DAI FEEDBACK și CUM DAI FEEDBACK. Pe rând. 🙂

Mulți oameni nici nu dau și nici nu cer feedback după o prezentare, după o lucrare, după orice. De cerut, eh, să zicem că omul nu e obișnuit. Însă esențial este ca cel care TREBUIE să dea, să fie conștient că e util și necesar și să-l ofere ca la carte. Nu putem să tăcem toată viața și să mergem pe aceeași linie, fără să încercăm să devenim mai buni și să ne dezvoltăm.

Iar oamenii din jur ne pot ajuta foarte mult pe partea asta. Tot aici intră și egoismul nostru, că uneori nu vrem să dăm feedback, ca respectivii să rămână ”proști” ( am văzut de-astea ) și tot noi să fim ăia deștepți. Asta e o atitudine greșită, căci ar trebui să gândim la un nivel mult mai larg și nu doar concentrat pe persoana noastră. Creștem, de altfel, împreună, în felul acesta!

Și ajung la punctul ”cum”. ”Ești prost, nu-mi placi” nu e feedback. ”Ai făcut totul perfect, nu am ce să-ți reproșez” nu e feedback. ( există cazuri rare când se întâmplă asta, e drept, dar nu vorbim aici despre ele ) Feedback-ul scoate în evidență punctele în regulă pe care le-ai avut și ce nu trebuia să faci, dându-ți sugestii, eventual, pentru viitor.

Cu calm și dacă se poate, drag, fără răutate. Feedback nu înseamnă critică, deși ar trebui să fim în stare și să acceptăm criticile, nu doar să le ascultăm. O altă aptitudine pe care o sesizez aici e mularea feedback-ului și selectarea a ceea ce credem că într-adevăr merită lucrat la noi. Deși dat la cald, feedback-ul trebuie gândit și analizat la rece. 🙂

Știu, e greu să ne obișnuim cu faptul că, wow, miracol!, nu suntem perfecți și că unele aspecte pot fi îmbunătățite, că mai avem de lucrat. Nu e o rușine, e ceva firesc și e bine să fim deschiși cu privire la asta. Nu trebuie nici să judecăm oamenii care ne dau acest feedback, chit că-l cerem sau că nu-l cerem ( deși atunci când îl cerem, implicit sunt gata să ascultăm opinia celuilalt ).

Mereu am avut sesiuni de feedback la sfârșitul proiectelor în care am fost implicată sau mi s-au ”reclamat” diverse chiar și pe parcursul lor și sincer vă spun, nu facem decât să învățăm din greșeli. Mai ales când suntem neexperimentați, un prim pas pentru dezvoltare e să cerem acest feedback cu lucrurile pe care le facem. Și ultimul argument este acela că, în subiectivismul nostru inevitabil, nu putem vedea toate fețele cubului. Astfel că o a doua sau a treia opinie ne poate deschide ochii. Rețineți că feedback nu înseamnă schimbare, ( să ne schimbăm pe noi înșine, de exemplu, după cum zic alții ) ci îmbunătățire.

Pentru că am menționat că este o discuție, aș vrea să vă întreb ce credeți despre feedback și dacă îl folosiți, adică la modul … îl cereți sau îl dați, de ce da, de ce nu și alte considerații. 🙂 Feel free!

Orașul trandafiriu

Pentru destinația din week-end vă promisesem un loc special … mna, poate că unii din voi l-ați mai văzut prin filme ( Indiana Jones ) sau ați auzit că e una din cele 7 NOI minuni ale lumii. Este vorba despre splendidul oraș Petra.

Petra este un sit arheologic în mare parte sculptat în stâncă de mâna omului, în frumoasa și arida Iordania. Nu știu ce făceau oamenii prin secolul 6 Î.Hr, dar mi-aș dori ca asemenea frumuseți să fie realizate și în zilele noastre … însă nu din oțel și beton, pentru că nu pot admira asemenea monotonii.

Petra este lucrat cu multă finețe și migălozitate, încât, repet, mă surprind oamenii ce trăiau acum mii de ani pe Pământ. În orice caz, Petra a suferit în timp și cutremure și abandonuri, respectiv jafuri, dar a fost redescoperit de către un elvețian în 1812. Este, conform BBC, unul din cele 40 de locuri pe care trebuie să le vezi înainte să mori.

Istoria e neclară în ceea ce privește concret originile Petrei și mai ales a numelui său. Vechi popoare sunt menționate ca având un aport la acest loc deosebit, însă, cum nu mă pricep, nu vă pot spune mai multe. Nici despre arhitectură nu mă pronunț, pentru că nu cunosc, aș fi ipocrită dacă m-aș apuca să înșir lucruri despre care nu știu. Puteți însă citi aici mai multe și în detaliu. Tot ce pot eu să fac este să vă arăt … Minunați-vă!