Mutatii

As fi pus titlul Despre Mutari, dar mutatii suna mai interesant.

De fapt vreau sa scriu despre mutatul dintr-un loc in altul. In ziua de azi nu e un lucru nou, multa lume il face, inclusiv eu am trecut relativ des prin asta. Pe scurt Focsani, Buzau, Targoviste (3 locuri diferite), Bucuresti, camin Agronomie (x2), Camin studentesc Obor, Camin studentesc Regie, Basarab – Titulescu, Los Angeles, Vitan si acum Titan.

Pentru mine mutarile in sine nu sunt deloc distractive, urasc sa car chestii, nu imi place dezordinea si re-organizarea unei case.

Dar exista si o parte buna: schimband mai multe locuri (de cand am plecat din Targoviste nu am stat nicaieri mai mult de 3 ani la rand) parca am devenit mai flexibil, mai adaptabil. Nu ma simt fundamental legat de un loc anume si o data ce trec peste “obstacolul” caratului tuturor porcariilor dintr-un loc in altul, totul e bine.

Sigur, de fiecare data cand pleci dintr-un loc in care ai stat macar 1 an, te incearca macar o mica nostalgie, dar o data stabilit in noul loc, totul e bine si frumos.

E misto dupa un timp sa revezi locurile prin care ai trecut, iti poti vedea oarecum evolutia si toate intamplarile petrecute acolo. E mai simplu sa imi amintesc de anumite perioade din viata decat daca as fi stat in acelasi loc.

O chestie care nu inceteaza sa ma uimeasca este cate porcarii strange un om de-a lungul timpului prin diversele colturi si dulapuri, si cand vine momentul sa se mute abia atunci realizeaza numarul lor.

Shitter’s Club – Frederic Beigbeder

Dupa 1984 am ales o lectura mai rapida si mai usoara, din suita Frederic Beigbeder.

Eroul lui Shitter’s club este acelasi Marc Marronnier din Dragostea dureaza 3 ani si Memoriile unui tanar ticnit, de data asta luand parte la inaugurarea unuia dintre cele mai “de fitze” cluburi parisiene, construit pe o fosta baie publica (bazat pe un caz real, al lansarii in anii ‘80 al faimosului club Les Bains Douche).

O noapte tipica, lipsita de fond, ca in orice alt club de fite (se aplica si in Bucuresti asta), unde personajele incearca mai degraba sa scape de propriile ganduri (asta daca au vreunele), innecandu-si “vietile de succes” in multa bautura condimentata cu droguri si alte excese.

Nu face altceva decat sa arunce o privire din interior asupra superficialitatii dintr-un pseudo high-life.