Un erou preferat

As vrea sa am un erou preferat, extras cu grija din carti subtzirele, in care sa ma regasesc din cand in cand, in momentele zero ale vietii mele. Un erou neindragostit daca se poate, cu barba, pe care sa-l doara in cur de tot, si care sa nu cunoasca limbi straine. Va sa zica roman.

Un asa erou nu exista cu siguranta, asa cum nu exista femeie cu blog misto care sa se uite la mine (eu nici macar n-am banner la blog). O sa inventez un asemenea erou nespectaculos si fara simtul umorului, si o sa-l promovez pe saituri si la radio, si o sa-i pun la bataie intelepciunea de multe ori, cu toti prietenii mei de fatza, prietenii mei in pana de incredere. O sa fim mai puternici. O sa putem da caterinca din nou de muzica fostelor noastre.

Etajele superioare

Magaoaia aia mare de vizavi m-a intristat astazi si in toate zilele in care am avut cursuri in timpul zilei. Rosul ei aprins m-a intristat in timp ce isi primea in partea de sus un al doilea “o” dintr-un “Vodafone” proaspat si stralucitor.

La parter, o organizatie studenteasca recruteaza suflete practice, care sa lucreze in elvetii de tip “vis frumos”. N-am nicio sansa, eu habar n-am ce as lua cu mine pe o insula pustie, iar ei vor sa afle asta neaparat. La etajul 1 toate becurile sunt aprinse in miezul zilei.

Poate ca ei stiu de incalzirea globala, dar uita ca dupa ce te caci e de bun-simt sa stingi lumina la baie. Etajele superioare promoveaza la geamuri scaune moderne adapostite de haine de costum, iar pe acoperis e coada la sinucideri.

Cand am cursuri seara nu-s probleme.