Eu…pe aici…

Nu ştiu dacă weekend-ul îmi va permite să scriu. La ora asta sunt încă la birou, în zilele care vin va trebui să termin paginile ziarului la care colaborez de aproape patru ani şi, pe deasupra, mai am şi viaţa mea personală, pe care puţini o cunosc şi în care şi mai puţini au loc.

Aşa că, dacă am să lipsesc, promit doar că ne vom auzi luni, ca de fiecare dată, cu minunatele căutări ale semenilor noştri. Vă urez un weekend cât se poate de plăcut şi de odihnitor, sper ca luni să fiţi în formă şi să zâmbim ca de fiecare dată la început de săptămână.

Taci…

Taci, în seara asta. Taci şi ascultă sufletul care-ţi gâlgâie, taci şi potoleşte-ţi venele care urlă de mine, taci şi opreşte-ţi senzaţia că ai fi un nimeni în lipsa mea. Taci şi ia-mă în braţe, taci şi strânge-mă acolo nu până nu mai am chef să plec, pentru că am oricum un chef nebun să vin, taci şi strânge-mă acolo până nu vei mai dori tu să pleci.

Taci, în seara asta. Taci şi ascultă parcul prin care am umblat pentru amândoi. Taci şi uită-te cum aleile lui ne primesc cu braţele deschise, ca şi cum ieri aş fi plecat din aşternuturile lor. Taci şi uită-te cum îmi plimb paşii, atingându-mi umbra şi tresărind din când în când, atunci când am senzaţia că umbra aceea eşti tu. Taci şi ascultă cum mi se sparg lacrimile între gânduri, cum simt că nu am din ce să mă compun, cum aleg doar să repet mecanic în gând “viaţa ta este doar a ta, Bogdane, fii fericit, altul nu ar fi deloc mulţumit cu ea”. Taci, nu ai ce spune. Read More