Realism

A te bucura de mărunţişuri, de micile frumuseţi ale vieţii nu e neapărat o calitate, o înălţare a conştiinţei tale.
E alegerea pe care o faci ca să nu spui într-un final că ai trăit degeaba.

Bucură-te de soare, de iarba verde, de mirosul teilor, de gustul cireşelor, de zborul unei rândunici, de mare şi de toate lucrurile mărunte care te fac fericit, pentru că de altceva nu vei mai avea ocazia să te bucuri.

Gustă toate aceste firimituri de pâine pentru că sunt singurele pe care le vei primi dimineaţa, la prânz şi seara.
Bineînţeles, uneori vei primi ceva gustos(asta dacă ai noroc). Probabil te vei îndrăgosti, vei avea un copil, poate chiar nepoţi pe care îi vei numi folosind clasicul clişeu “lumina ochilor tăi”. Şi cam atât.

Crede-mă, ai putea duce o viaţă extraordinară. Dar aceasta rămâne condiţionată de o probabilitate tâmpită şi de neghiobia fiinţei tale.

Nostalgici

Eram în auobuz şi în faţa mea erau un bătrân şi-un tânăr în jur de vreo 30 de ani. Habar n-aveam dacă se cunoaşteau, dar vorbeau de parcă chiar aşa ar fi fost. Subiectul conversaţiei era acel “înainte era mai bine”.

Mă tot întreb când vor dispărea boşorogii ăştia nostalgici. Nu de alta, dar gândirea lor tâmpită se reflectă şi-n voturile din alegeri. Degeaba tânărul îi explica cu argumente tari că înainte de ‘89 nu era mai bine, bătrânul îi dădea dreptate, zâmbea fantomatic şi continua mai departe vorbind despre blocuri, uzine şi tractoare.

Nu poţi compara două regimuri spunând ăla e mai bun, celalălalt e mai rău. Poţi compara anumite aspecte din ele, dar nu poţi compara regimurile.

Şi bătrânul mă enerva pentru simplul fapt că nu vedea decât răul din regimul actual. Precum prietena mea care nu observă niciodată când mă bărbieresc ci doar când sunt nebărbierit. Destul de frustrant să ştiţi.