• Home
  • R.Dobroi | blog web 2.0

De-a v-ati ascunselea

In putinii (2) ani petrecuti intr-o multinationala am avut ocazia sa observ destul de multe lucruri pentru prima data intamplandu-se intr-o companie. Despre unul dintre ele incerc sa povestesc azi si anume riscul de camuflare a incompetentei.

Intr-o companie foarte mare se respecta clopotul lui Gauss in ceea ce priveste performantele: sunt cativa foarte buni, sunt multi pe la mijloc si cativa slabi.

Companiile mari se lovesc de riscul ca cei slabi sa treaca neobservati, un risc mult mai mare decat in companiile mici. Asta se intampla, cred eu, din cateva motive principale. In primul rand orice activitate are loc mai lent intr-o companie mare. Comunicare greoaie, proceduri, birocratie, etc. In al doilea rand dificultatea mai mare de control si evaluare a rezultatelor angajatilor. Un manager care are 15 oameni in subordine nu va avea un job usor facand asta. Si daca unul din cei 15 este incompetent, indolent sau pur si simplu prost, el sau ea isi pot ascunde mai usor lipsa rezultatelor.

Nu putine au fost cazurile cand vedeam o lipsa exagerata de interes, inteligenta sau dorinta de a munci, fentate printr-o explicatie mirobolanta, mai ales trimisa pe email, continand de la 300 de cuvinte in sus. Explicatii elaborate, cu multe bullet pointuri, cu cifre, documentate serios. Culmea, pentru explicatii se gasea mereu timp si dorinta.

Intr-o firma mica e mult mai usor de observat cand cineva nu isi face treaba. Sunt mai putini oameni, fiecare cu responsabilitatile lui, iar cand lantul de la bicicleta nu se invarte e usor de vazut unde s-a rupt.

Trist e de vazut cum oamenii de la coada clopotului reusesc sa stea pe joburile respective ani buni, fara ca cineva sa se prinda.

Ce-mi doresc eu mie

Dorinte cred ca avem inca de cand devenim constienti de propria existenta 🙂 Incep cu jucariile, cu plimbatul pe la gradina zoologica si se termina cine stie cu ce, dar printre ele se strecoara poate o casa, plimbari prin tari cu nume dubios de complicate, scrisul vreunui roman, o familie,etc etc.

Pana la un punct dorintele astea se manifesta ca obiective personale, care poate nu au legatura cu altcineva in afara de tine. Si in cazul meu asta s-a intamplat pana dupa facultate, pe la vreo 20 si ceva de ani.

Dupa, in schimb, s-a schimbat un pic modul de a-mi dori ceva. Si am observat asta mai ales atunci cand am avut ocazia sa vad chestii deosebite fiind de unul singur. Am simtit atunci nevoia ca sa imi ating anumite dorinte avand pe cineva langa mine, daca eram doar eu parca lipsea ceva si bucuria unei realizari nu era exact ce ma asteptam.

Partea buna e ca de vreo 2 ani incoace am parte si de realizari impartite 🙂 Si e cu totul altceva sa mergi intr-un loc nou, sa vezi ceva deosebit, sa iti realizezi ceva ce ti-ai propus atunci cand ai o “jumatate” langa tine. E exact implinirea aia de care am auzit inainte prin carti si filme pe care o pot simti pe propria piele, fericirea aia combinata cu impacarea ca esti cu cine vrei tu sa fii acolo.

Si e chiar bine.

Un posibil drog contemporan, inca legal

Articolul asta e inspirat in mare parte de filmul “Up in the air” (unul din nominalizatele la Oscar de anul asta).

Pentru cine nu l-a vazut, una din ideile de acolo o reprezinta farmecul calatoriilor si neajunsurile unei vieti construite pe un astfel de mod de viata. Personajul principal e intr-o continua calatorie (cu scopuri de afaceri) petrecandu-si majoritatea timpului in avion sau intr-un hotel.

Nu m-am apropiat nici macar pe aproape de”performanta” respectiva (desi atunci chiar mi-o doream 😀 ), dar mi-a adus aminte de 2007, cand eram angajat in Ericsson, an in care am avut ocazia sa calatoresc in afara tarii in medie pe la o data pe luna.

Dintotdeauna mi-a placut sa ma plimb si unul din motivele pentru care am ales jobul respectiv a fost tocmai posibilitatea de a pleca si vedea, macar pentru cateva zile, cateva tari noi.

Partea comuna intre filmul asta si anul meu amarat 2007 a fost sentimentul pe care il traiam calatorind relativ des, care se poate traduce atat prin entuziasmul unui loc nou si necunoscut dar si prin evadarea din realitatea cotidiana, evadare pe care vreau sa insist un pic acum.

Camera de hotel, serviciile din aeroport, restaurantele, toate astea ajutau la consolidarea unei desprinderi de propria viata, pana la urma. Lasi in urma problemele de acasa (gen trafic, masina lasata in parcare, rate, certuri cu prietena/sotia, etc) si ajungi intr-un loc unde toate sunt la indemana si, mai mult de atat, pe banii firmei 🙂

Confortul era total si functiona ca drogul perfect. Fara stari de greata, fara ameteli, poate doar cand trebuia semnat decontul 🙂 Totul si nimic devin brusc acasa, iar ritmul aglomerat al rezervarilor, check-in-ului, zborului, taxiului, hotelului, sedintelor, restaurantului, hotelului, check-in-ului, zborului, taxiului, etc contribuiau la blocarea unor ganduri din constiinta care iti spuneau “da’ tu cand ajungi acasa?” sau “e cineva sa te astepte?” 🙂

Ca si concluzie: calatoriile imi plac la nebunie in continuare (exista o categorie dedicata pe blog pentru ele), le consider unele dintre cele mai importante lucruri de facut in viata, dar filmul ala mi-a adus aminte de o stare periculoasa data de ritmul lor alert.

Voi reveni si cu partile mai bune 🙂

“Lasa ca o sa faci si tu ceva pentru mine”

Asta era o frantura dintr-o conversatie la o trecere de pietoni intre 2 barbati, cu care si-au incheiat intalnirea.

Si mi-am adus aminte de o carte pe care am citit-o acum cativa ani: “Psihologia persuasiunii” scrisa de Robert Cialdini, care avea subtitlul: “Amplifica-ti puterea de convingere si invata sa te aperi de manipulare”.

Probabil, discutia dintre cei 2 oameni de mai sus avea ca subiect un favor pe care unul il facea celuilalt.

Nu mai stiu in ce film, un mafiot isi baza intreaga filosofie de “munca” tocmai pe acumularea unor datorii de favoruri din partea altora, capitalizand pe simtul obligatiei, activ in mintea tuturora (mai mult sau mai putin), care apare in momentul in care cineva te ajuta in vreun fel.

Ca articolul asta sa para ca are vreun sens, ideea asta aparea si in cartea mentionata mai sus: daca cineva te ajuta atunci si tu te vei simti oarecum obligat sa il ajuti data viitoare cand are nevoie de tine.

Multi oameni abuzeaza de chestia asta, multi oameni folosesc prea putin “tehnica” aici de fata.

Intrebarea mea (pentru ca as fi curios sa aflu mai multe pareri) ar fi care dintre abordari vi se pare mai corecta si ce instamna corect pentru voi?

– ajuti oamenii pentru ca te vor ajuta si ei pe tine, prin simtul obligatiei
– ajuti oamenii fara a te astepta sa primesti ceva inapoi, doar din altruism (apropo, credeti ca e posibila varianta asta la modul practic?)

Putintica rabdare

Exista un motiv intemeiat pentru care nu am mai scris pe blog in ultimul timp. Rabdarea 🙂 Sau mai bine zis lipsa ei.

Nu stiu daca e temporara sau nu treaba, dar in ultimele luni, pe langa faptul ca m-am apucat si de alte chestii, rabdarea de a scrie pe blog imi lipseste.

Este si cumulata oarecum cu faptul ca atat de multi oameni scriu despre lucruri atat de neimportante, lipsite de fond si utilitate, doar de dragul de a scrie si nu as vrea sa intru in categoria asta.

Poate a aparut oboseala sindromului supra-informarii cu tot felul de chestii care nu folosesc la nimic, scrise de oameni care nu au autoritatea sau credibilitatea de a-si da cu parerea. Care cateodata pot fi si eu, prin articolele mai vechi 🙂

Pana cand dispare lipsa asta de rabdare si chef de scris pe blog va doresc sa aveti parte de un an asa cum vi-l doriti!

Ce ar putea sa-ti placa la iPhone 12

iPhone 12 a fost lansat pe 13 octombrie 2020. Smartphone-ul dispune de un ecran tactil captivant de 6,10 inchi, care are o rezoluție de 1170×2532 pixeli la o densitate de pixeli de 460 pixeli per inch (ppi). Dimensiunile telefonului mobil sunt 146,70 mm x 71,50 mm x 7,40 mm (inaltime x latime x grosime) si cantareste in jur de 164 de grame. În plus, iPhone 12 are un rating IP68 pentru rezistență la praf și apă. Puteți cumpăra telefonul în culorile negru, verde, roșu, albastru și alb.

iPhone 12 functioneaza cu dual-SIM si puteți folosi atât carduri Nano-SIM, cât și eSIM. Singura restrictie a operatorilor de telefonie mobila se poate rezolva printr-un cod de deblocare. Am gasit destul de rapid un cod cautand in engleza expresia: unlock iphone 12 for free. Aveti un tutorial care curpinde toti pasii necesari pentru a debloca telefonul fara cost.

Smartphone-ul rulează iOS 14 și are o stocare încorporată de 64 GB, astfel încât să vă puteți stoca toate fișierele locale, melodiile, videoclipurile, imaginile, documentele și multe altele. În plus, smartphone-ul de la Apple detine o baterie nedetașabilă, care acceptă atât încărcare rapidă wireless, cât și normala.

Vorbind despre specificațiile camerei, iPhone 12 are o cameră principală de 12 MP cu deschidere f/1.6 și o cameră frontala de 12 MP cu deschidere f/2.4. De asemenea, camera principala are o funcție de focalizare automată.

Pe iPhone 12, aveți diverse opțiuni de conectivitate, cum ar fi Wi-Fi 802.11 a/b/g/n/ac/Yes, Lightning, Bluetooth v5.00, NFC, GPS, 3G și 4G (cu suport pentru Banda 40 utilizată de unele rețele LTE din India). Senzorii de pe smartphone includ: senzor de proximitate, senzor de lumină ambientală, barometru, accelerometru, giroscop și busolă/magnetometru. De asemenea, există deblocare facială cu recunoaștere a feței 3D din motive de securitate.

Prins intre doua lumi

“Este incredibil ce ne-au putut face. Niste brute insensibile si odioase!” si “Da. Chiar le`am facut asta. Trebuia sa o facem. Trebuie sa supravietuim.”

Daca transpunem cele doua idei contradictorii in emotii foarte puternice putem descrie foarte bine starea de spirit pe care am trait-o aproximativ doua ore intr-o sala de cinema. A fost o experienta extraordinara , de care nu cred sa mai fi avut parte vreodata, cel putin nu atat de intens.

Filmul, la prima vedere, se doreste a crea o lume imaginara plina de fantezie si supranatural in care, aparent, rasa umana distruge o alta civilizatie aflata pe o alta planeta.

Din punctul meu de vedere filmul descrie relativ amanuntit istoria REALA omenirii din cele mai vechi timpuri, timpurile inceputului “cosmarului nostru iluzoric” sau altfel spus momentul in care ni s-a impus asa zisa evolutie (sau crearea societatii).

Da, vorbesc despre momentele in care ordinea noastra normala a existentei, legaturile noastre cu natura, cu planeta au fost rupte in mod brutal si ni s-a impus o noua ordine a firii (care in zilele noastre se desfasoara la intensitatea ei maxima). Asadar, pe langa ideile prezentate, filmul m-a surprins prin puterea prin care poate transmite cele doua emotii care au rezonat foarte puternic in mine.

Mutatii

As fi pus titlul Despre Mutari, dar mutatii suna mai interesant.

De fapt vreau sa scriu despre mutatul dintr-un loc in altul. In ziua de azi nu e un lucru nou, multa lume il face, inclusiv eu am trecut relativ des prin asta. Pe scurt Focsani, Buzau, Targoviste (3 locuri diferite), Bucuresti, camin Agronomie (x2), Camin studentesc Obor, Camin studentesc Regie, Basarab – Titulescu, Los Angeles, Vitan si acum Titan.

Pentru mine mutarile in sine nu sunt deloc distractive, urasc sa car chestii, nu imi place dezordinea si re-organizarea unei case.

Dar exista si o parte buna: schimband mai multe locuri (de cand am plecat din Targoviste nu am stat nicaieri mai mult de 3 ani la rand) parca am devenit mai flexibil, mai adaptabil. Nu ma simt fundamental legat de un loc anume si o data ce trec peste “obstacolul” caratului tuturor porcariilor dintr-un loc in altul, totul e bine.

Sigur, de fiecare data cand pleci dintr-un loc in care ai stat macar 1 an, te incearca macar o mica nostalgie, dar o data stabilit in noul loc, totul e bine si frumos.

E misto dupa un timp sa revezi locurile prin care ai trecut, iti poti vedea oarecum evolutia si toate intamplarile petrecute acolo. E mai simplu sa imi amintesc de anumite perioade din viata decat daca as fi stat in acelasi loc.

O chestie care nu inceteaza sa ma uimeasca este cate porcarii strange un om de-a lungul timpului prin diversele colturi si dulapuri, si cand vine momentul sa se mute abia atunci realizeaza numarul lor.

Shitter’s Club – Frederic Beigbeder

Dupa 1984 am ales o lectura mai rapida si mai usoara, din suita Frederic Beigbeder.

Eroul lui Shitter’s club este acelasi Marc Marronnier din Dragostea dureaza 3 ani si Memoriile unui tanar ticnit, de data asta luand parte la inaugurarea unuia dintre cele mai “de fitze” cluburi parisiene, construit pe o fosta baie publica (bazat pe un caz real, al lansarii in anii ‘80 al faimosului club Les Bains Douche).

O noapte tipica, lipsita de fond, ca in orice alt club de fite (se aplica si in Bucuresti asta), unde personajele incearca mai degraba sa scape de propriile ganduri (asta daca au vreunele), innecandu-si “vietile de succes” in multa bautura condimentata cu droguri si alte excese.

Nu face altceva decat sa arunce o privire din interior asupra superficialitatii dintr-un pseudo high-life.

Despre citit

Incerc sa scriu despre fiecare carte pe care o citesc, in primul rand pentru a oferi o parere pentru cei interesati si in al doilea rand pentru ca imi place sa vad, in timp, ce am citit si sa revin la anumite idei.

Nu spun ca citesc foarte mult, nu spun ca citesc putin, cert e ca sunt multumit de faptul ca o fac. Eh situatia nu statea deloc la fel in copilarie.

Bunicul meu a avut o biblioteca impresionanta. Atat de mare incat cei 3 copii ai lui au impartit-o in 3 biblioteci respectabile (va dati seama ca nu vorbesc despre mobila aici nu? 😀 ). E ceea ce l-a definit in ochii mei pe toata durata copilariei mele. Asta si mierea de albine 🙂

Avand mostenirea genetica, teoretic ar fi fost ca si eu, nepotul lui, sa am calitatea asta. In mod ciudat nu s-a intamplat asta. Nu imi placea deloc sa citesc pana acum vreo 5-6 ani, spre rusinea mea. Nu stiu daca asta venea din scoala sau de la parinti, cand ma simteam obligat sa citesc sau din atractia altor activitati mai “comerciale”, cert e ca nu o faceam decat la nevoie.

Si uite totusi pare ca gena asta am mostenit-o, dar s-a declansat cu intarziere 🙂
Acum nu mai trece nici o seara fara sa citesc inainte de a dormi, de fiecare data cand incep o carte noua simt placerea unei noi aventuri. Am mereu cel putin 2-3 carti pe noptiera.

Cititul imi ofera deconectarea de munca, o relaxare extraordinara, a devenit cheia care ma lasa sa dorm fara gandurile zilei de ieri, de azi si de maine.