• Home
  • R.Dobroi | blog web 2.0

Andrii Popa

S-a intamplat intr-o vara, la mare. Am cunoscut in vara aia multi oameni.
Eram amandoi pe plaja aspra dintr-o statiune. Eram la cativa metri unul de altul iar eu ma holbam la ea ca un dobitoc. Era creata, fuma tigari de-alea subtirele, avea o chitara langa ea. M-a observat, a stins tigara intr-o scoica umeda si a venit langa mine. La ochiul stang avea cearcane, sau poate era o vanataie mai veche, oricum, era frumoasa. “Stiu sa cant doua melodii. Andrii Popa si Unforgiven. Alege!”. Asa mi-a zis. Avea o chitara nou-nouta, de incepatator; m-am uitat la ea si am zambit, aveam aceeasi privire dobitoaca de mai devreme.

-Aleg Andrii Popa, i-am raspuns. Te aleg pe tine, as fi vrut sa continui, dar deja incepuse sa cante.
Soarele tocmai apunea, era o lumina buna, care ne facea dintii albi si pielea bronzata. La primul acord, nisipul, marea, briza, toate incetara sa mai fie romantice pentru ca ele nu mai existau. Apoi privirea mea facand naveta intre grif si umarul ei incordat. N-am ajutat-o nici macar la refren, cand incetinea ritmul incercand sa ma atraga in jocul melodiei. De capul lor, palmele transpirate au izbucnit in aplauze la sfarsit. Si-a aprins o noua tigara si a zambit timid, apoi m-a intrebat daca mi-a placut.

Urma sa zic ca ‘da’, ca as vrea sa mi-o mai cante odata, apoi Unforgiven, apoi din nou si din nou pana cand isi pierde vocea, iar eu mintile. Se ridica insa si pleca, lasandu-mi 2 tigari, fara sa ma intrebe daca fumez. Fara sa ma lase sa o laud.

Prietenia lor

Intre doua pachete de tigari, pe o bancutza in herastrau, o fata are timp sa se gandeasca si sa simta toata melancolia de pe pamant. Are timp sa-si aduca aminte de primul baiat care i-a cerut prietenia, cu vocea tremuranda, de-a lungul unor secunde ce pareau sa nu se termine niciodata. Cand fetelor li se pretinde prietenia sub un panou de baschet obosit, in curtea scolii, ele au datoria sa accepte pe loc, nu “sa se gandeasca mai bine”. Este de bun-simt sa nu faci vant unui baiat de 11 ani, care risca rusine si esec intr-o clasa de elevi care tocmai a trecut de la invatator la profesori.

Intre doua pachete de tigari, probabil ca ea se gandea la altceva pe bancuta aia, iar eu ca prostu’, dupa un liceu si-o facultate searbada ma gandesc ca si ea se mai gandeste uneori.

Asus ROG Phone 5 este un telefon de gaming care concureaza cu Samsung S21

Asus ROG Phone 5 se lansează ca unul dintre cele mai bune telefoane de gaming pe care le puteți cumpăra.

Asus ROG Phone 5 este cel mai recent telefon de jocuri al mărcii, care vine cu o mulțime de mici îmbunătățiri la cel mai puternic smartphone Android lansat până în 2021 – care poate chiar să depășească Samsung Galaxy S21 în unele repere.

Nu este o surpriză, având în vedere că telefonul oferă câteva specificații monstruoase: toate versiunile telefonului detin un chipset Qualcomm Snapdragon 888, iar modelul de bază poate avea 8 GB, 12 GB sau 16 GB RAM. Există, de asemenea, două ediții mai scumpe ale telefonului: Asus ROG 5 Pro, care vine cu 16 GB de memorie RAM și Asus ROG 5 Ultimate, cu funcționare limitată, cu un RAM de 18 GB în lume.

Aceste versiuni mai scumpe vin cu un design ceva mai rafinat și panou OLED pe spate pentru a afișa un mesaj sau o siglă personalizabilă. Dar chiar și stocul Asus ROG 5 este puternic și versatil, cu butoane ultrasonice, difuzoare fantastice, reîncărcare extrem de rapidă de 65 W pentru bateria sa de 6.000 mAh – și o mufă pentru căști de 3,5 mm.

Asus ROG 5 este conceput pentru cei care folosesc telefonul mai mult in domeniul jocurilor , având în vedere avantajele hardware și software, dar telefonul are o mulțime de atracții pentru mai mulți consumatori obișnuiți, de la durata de viață extinsă a bateriei până la sunetul impresionant de la perechea de difuzoare orientate spre înainte. Dezvoltatorii https://unlockflix.net promit să furnizeze un cod de deblocare imediat după lansarea oficială a telefonului.

În multe privințe, ROG 5 este un smartphone Android de vârf care rivalizează cu gama Samsung Galaxy S21.

Dar nu și în fotografie: camera triplă ROG 5 din spate nu include un teleobiectiv, punându-l într-un dezavantaj de utilitate în comparație cu capacitatea „Space Zoom” 30x a Samsung S21 – să nu mai vorbim de software-ul de procesare a fotografiilor în general superior la telefoanele Samsung.

La fel ca predecesorii săi, ROG 5 se concentrează pe jocuri, nu pe camere, ceea ce este un compromis care poate fi în regulă pentru unii consumatori, dar care ar trebui să fie reținut pentru cei care cumpără cele mai bune telefoane cu cameră.

Am sa va povestesc tot

Am sa povestesc despre plans retroactiv si despre corijente; despre absente cu duiumul si mers la mare cu personalul de 3 dimineata. Am sa va povestesc despre ce vreti voi, chiar si despre fumatul intr-o baie in care pisoarele au gustat mai mult marlboro decat toate scrumierele in forma de inima din “Junior”. Va avertizez insa ca toate povestile astea vor incepe si se vor sfarsi cu aceeasi propozitie a naibii de trista: “A fost misto atunci”.

Am sa va povestesc cum e sa nu stii nimic la chimie. Niciodata. Cum un simplu chiosc albastru plin cu senvishuri, inseamna locul unde te saluti cu toata lumea; am sa va povestesc despre un parculetz care cand inverzea, in liceul nostru se chiulea. Pur si simplu.

Am sa va povestesc cum e sa descoperi o formatie care canta “18 ani” atunci cand ai doar 18 ani si ai da orice sa bei pahare de plastic pline, pe plaja, in vama veche. O va zic tot ce stiu, tot ce-mi aduc aminte, tot ce stiu ca n-o sa mai traiesc vreodata. A fost misto atunci.

Cica sa stau linistit

Creierul mic imi e dusman de moarte. Acolo imi tin toate amintirile cu relatiile ratate, cu canile sparte prin hypermarketuri, cu animalele de companie moarte sau pierdute sau date uitarii.

Cand ti se ia sange, creierul mic e cel care te ajuta sa nu lesini cu garoul atarnat de mana, ca-n filme. Al meu imi pune piedici. Creierul mic imi e dusman de lesin. Intr-o zi l-am rugat sa uite intr-un fel de ziua in care m-am ratacit prin Buzau in clasa 4-a si-am plans pe o bordura pana seara, dupa telejurnal. Mi-a spus sa stau linistit, ca eram clasa a 2-a. Lucrurile astea se intampla.

Un erou preferat

As vrea sa am un erou preferat, extras cu grija din carti subtzirele, in care sa ma regasesc din cand in cand, in momentele zero ale vietii mele. Un erou neindragostit daca se poate, cu barba, pe care sa-l doara in cur de tot, si care sa nu cunoasca limbi straine. Va sa zica roman.

Un asa erou nu exista cu siguranta, asa cum nu exista femeie cu blog misto care sa se uite la mine (eu nici macar n-am banner la blog). O sa inventez un asemenea erou nespectaculos si fara simtul umorului, si o sa-l promovez pe saituri si la radio, si o sa-i pun la bataie intelepciunea de multe ori, cu toti prietenii mei de fatza, prietenii mei in pana de incredere. O sa fim mai puternici. O sa putem da caterinca din nou de muzica fostelor noastre.

Etajele superioare

Magaoaia aia mare de vizavi m-a intristat astazi si in toate zilele in care am avut cursuri in timpul zilei. Rosul ei aprins m-a intristat in timp ce isi primea in partea de sus un al doilea “o” dintr-un “Vodafone” proaspat si stralucitor.

La parter, o organizatie studenteasca recruteaza suflete practice, care sa lucreze in elvetii de tip “vis frumos”. N-am nicio sansa, eu habar n-am ce as lua cu mine pe o insula pustie, iar ei vor sa afle asta neaparat. La etajul 1 toate becurile sunt aprinse in miezul zilei.

Poate ca ei stiu de incalzirea globala, dar uita ca dupa ce te caci e de bun-simt sa stingi lumina la baie. Etajele superioare promoveaza la geamuri scaune moderne adapostite de haine de costum, iar pe acoperis e coada la sinucideri.

Cand am cursuri seara nu-s probleme.

Unii politisti ar trebui sa sufere crunt

Unii politisti ar trebui sa sufere crunt. Ar trebui sa-si gaseasca nevestele in pat cu dog germani si schnauzeri uriasi. Ar trebui sa le ia foc casele neasigurate. Sa se electrocuteze la pescuit, sa plece in vacanta si sa nimereasca in miezul unei epidemii de holera care sa-i desfigureze pe viata. Sa se pensioneze apoi pe caz de boala: cancer la testicule.

Unii politisti ar trebui sa-si ceara iertare romanilor ca banii nostri au fost aruncati pe uniforma lor. Iar romanii ar trebui sa-i trimita la plimbare.

Soundtrack universal

Ne inspiram din paginile neupdatate ale editurilor romanesti. Asta am observat. Saiturile astea obosite, care inca mai fac trafic fara sa stie, fara sa-si doreasca, sunt ca noi. Nu mai ascund niciun secret, sunt insasi sinceritatea, intruchipata de coduri precum si , dese si la vedere. Galbenul de pe fundal e frumos, dar irelevant.

Eu unul poate ca m-am adaugat benevol pe o lista amara, de foste intamplari de lunga durata. Poate voi deveni intamplarea cu numarul 13 din viata ta, pentru ca ma simt uneori ca o pagina vecina cu semnul de carte, pagina tocmai citita pe fuga. Tu esti cititorul meu preferat, o Simona Popescu sensibila, inventatoare a copilariilor fericite, a cuvintelor simple, a pledoariilor pentru poezie.

Si-ntr-o zi, daca avem noroc, o sa facem o greseala in plus, o sa sarim un rand sau doua, semnul de carte se va aseza aiurea intre doua pagini deja citite, si atunci o sa aflam ca suntem tineri: o sa devenim unul pentru celalalt o poveste trecuta, cu soundtrack universal.

8 kilometri

Efortul sa vina, mi-am spus. Si sudoarea sa se stranga in josul meu ca si unic premiu ca invat sa alerg. Si am ales sa-mi misc bratele pe langa corp, sa-mi ajut creierasul pustiit de pixeli, sa beau apa cu voluptatea bizara din reclame. Genunchii colturosi, obisnuiti cu intunericul de sub birou, scartaie mai intai ca pentru ei, apoi ma anunta spasiti: “2 kilometri, mai mergem ?”

Expir acum gramajoara de lancezeala pe doua saptamani. Alerg in dodii, cu privirea uneori luata in primire de chioscuri si chistocuri de culori asemanatoare, cu obrajii mei tineri, combinatie primara de gelben initial si rosu descoperit. Alerg portocaliu. Laba piciorului imi creste milimetric, cu unghiile pe post de baionete mai eficiente cu fiecare metru lasat in urma. Sange si sudoare intr-un episod-pilot al vietii mele pe care l-am ratat sistematic de-atata timp.
“5 kilometri asadar; mai mergem?”

Un potential obicei. Unul sanatos chiar si acum in fasa fiind, pe cale sa-mi inunde nu doar narile si plamanii ci si viata. Exuvii de bun-augur le-as spune in timp ce ochiul stang sfarseste din lacrimat: gata cu racoarea diminetii. “8 kilometri” aud intr-o genuncheasca stricata dar mandra.

Trebuie sa-ti stabilesti un scop atunci cand alergi. Trebuie sa stii ce vrei de la tine intr-un moment anume, si niciodata sa nu….8 kilometri ??? Dumnezeule, cum ma mai intorc acasa ???